I
The roots
Prima mea amintire cu albinele nu e frumoasă.
Aveam vreo cinci ani. Am băgat un băț în urdinișul unui stup din grădină. Au ieșit toate deodată. Îmi amintesc zgomotul — un bâzâit care nu mai era bâzâit. Era furie.
Am învățat devreme că albinele nu tolerează orice.
Bunicul a început cu ele. Tata a continuat. 36 de ani. 300 de familii. Din asta ne-a ținut familia, cot la cot cu mama. Pentru el albinele nu sunt un business. Le iubește. Nu mi-a spus-o niciodată în cuvinte. N-a trebuit, pentru că iubirea lui pentru albine se vedea în tot ce făcea.
Primul meu pastoral a fost la 13 ani, în Bărăgan, la floarea-soarelui. O căldură insuportabilă. Praf și câmpuri cu floarea-soarelui cât vedeam cu ochii. Mi-a plăcut enorm.
Acasă am învățat ce înseamnă munca reală
și respectul pentru natură.
II
The search
Mai târziu m-am mutat la oraș. Am intrat în IT. Dar nu era ce căutam. Atunci mi-am dat seama că pedalez ca să scap. Bikepacking, ture lungi prin Carpați, stand-up paddle, alpinism. Nu caut podiumul. Nu l-am căutat niciodată.
Caut să fiu departe, eu și natura sălbatică.
Marchez traseele pentru TBT Race și Prima Evadare. Un traseu e al tău când răspunzi de el. Ani de zile am consumat geluri sintetice în toate turele. Le uram. Dar le luam. Asta făcea toată lumea. Nu aveam alternativă.
Wild Hive e ce am vrut să existe și nu exista.
III
The Answer
Mi-am dat seama într-o tură prin Făgăraș. Țineam un plic în mână și am realizat că la 80 de kilometri de mine, în stupii familiei, era combustibilul de care aveam nevoie. Ce fac albinele mai bine încă de acum o sută de milioane de ani. Eu cumpăram și consumam fix opusul, dintr-un ambalaj scump, cu gust de laborator.
Industria asta e plină de marketing și de formule pe care nu le poți citi.
Eu voiam altceva: miere crudă din stupii noștri, fructe liofilizate și electroliți — puține lucruri în plic, toate recunoscute atât de tine cât și de corpul tău.
Nu-ți promit perfecțiune. Îți promit ceva real, făcut de cineva care îl consumă el primul.